Fără a intra prea adânc în istoria viilor din Segarcea, trebuie să menționăm totuși că au existat aproape 50 de ani (1950-2000, cu aproximație) în care podgoriile nu doar aici, ci în toată țara – erau exploatate exclusiv pentru cantitate, nu pentru calitate, pe principiul „producție-record la hectar”. Am fost nevoiți, deci, între 2002 și 2010, când am preluat rămășițele fostului IAS și l-am readus la numele de Domeniul Coroanei Segarcea, să defrișăm viile pline de hibrizi și de soiuri cu producție mare, pentru a replanta soiuri de calitate.
Acela a fost unul dintre primele miracole pe care Segarcea ni le-a înfățișat: într-un colț de podgorie, mai exact în cel mai îndepărtat colț posibil al podgoriei, am descoperit un strugure ciudat, crescut pe butuci care păreau foarte bătrâni. Cumva, în toată nebunia acelor ani, gustul nomenclaturii pentru vinurile demidulci și dulci salvase un colț din podgoria originală, plantată între 1906 și 1908. Găsisem vreo mie de butuci supraviețuitori, împrăștiați pe un pic mai mult de un hectar, dintr-un soi care, conform scriptelor, nu putea fi decât Muscat Frontignan.
Problema acestui „Frontignan” era, însă, că nici măcar la el acasă nu era bine definit. Sub același nume existau, de fapt, trei variațiuni ale soiului, generic numite „Muscat au petits grains” – Muscat cu boabe mici – alb, roze și roșu. Ca să fie lucrurile și mai încâlcite, în primele ampelografii franceze, unii numiseră variațiile ca mai sus (alb, roze, roșu), alții le numiseră alb, roșu și negru. Se suprapuneau, deci, roze cu roșu și roșu cu negru, de nu mai știa nimeni ce s-a trimis în alte țări pentru plantările făcute după atacul filoxerei… Așa că s-au numit toate „Frontignan”. Pentru a elimina confuziile, dar și pentru că strugurele și vinul își dobândiseră deja o expresie unică în Segarcea, Academia Română a decis să schimbe numele strugurelui Tămâioasă roză.
Butucii supraviețuitori pe care i-am descoperit au devenit sursă de lastări, iar astăzi avem 13,3 hectare plantate cu acest soi. Despre vin e greu să povestim – este acel gen de vin care produce pasiuni fulgerătoare, dar care rezistă în timp. Este potrivit pentru orice vârstă, e la fel de bun pentru bărbați cum este pentru femei, se potrivește oricărui anotimp și oricărei ore din zi. Aromele de trandafiri (alt simbol al Domeniului, cei care ne-au vizitat, știu!), petale uscate și cireșe albe sunt pe cât de delicate, pe atât de complexe și elegante.
Anul acesta am consemnat și o premieră – culesul strugurilor pentru vinul demidulce într-o singură „trecere”. Până acum, pentru a culege strugurii în momentul optim, la un numit grad de coacere, era nevoie să trecem de măcar două-trei ori printre rânduri, alegând doar acei struguri ajunși la maturitatea dorită. Anul acesta, coacerea a fost uniformă, iar acest lucru ne face să sperăm că vom avea o ediție momorabilă de Tămâioasă roză Prestige. Stați cu ochii pe rafturi (sau pe magazinul nostru online), pentru a afla când se lansează vinul din 2020!