Bulionul de rosii preparat la tuci, cu foc de lemne dupa reteta bunicii

4899

Va mai aduceti aminte de momentul in care bunica sau mama ne anunta: „S-au copt rosiile! Astazi le culegem, facem bulionul”. Asta se intampla bineinteles spre sfarsitul verii. Acum insa lucrurile s-au schimbat. Clima si conditiile meteo de multe ori nefavorabile ne determina sa facem conservele de toamna chiar in mijlocul verii. Astazi una din vecinele mele de la tara, gospodina desavarsita Coryna Elena Aranghel mi-a amintit de perioada copilariei si de gustul delicios al pastei de rosii preparate in tuci …atunci cand bunica mea ma punea sa gust pentru a-i spune daca-mi place sau daca este gata! Bulionul de casa se prepara usor si rezista bine in pivnita, fara conservant. Culoarea frumoasa se pastreaza pana iarna – bineinteles ca exista si un pont. Iarna poate fi baut direct din sticla sau poate fi folosit la gatit.

„Conteaza mult si soiul de rosii , gradul de coacere si dulceata al rosiilor dar si stropul de sare pe care le punem in bulion” declara Coryna.

Prepararea unui bulion de rosii este una dintre cele mai simple treburi din bucatarie. Mai multa bataie de cap este cu zdrobirea si strecurarea rosiilor decat cu fierberea. .

Bineinteles ca rosiile se culeg in sezon, cand sunt coapte in gradinile micilor producatori, cand sunt pline de dulceata si de soare. Intotdeauna le mirosim sau le gustam.

„Sunt retete de bulion care contin doar rosii… fara sare si telina. Sunt foarte bune si acelea insa eu m-am obisnuit cu reteta bunicei si a mamei mele. In plus, sarea e un bun conservant, chiar daca este in cantitati mici”.
Frunza de telina se potriveste perfect cu sosul tomat. Un alt conservant bun este hreanul – care pastreaza si culoarea frumoasa a acestui bulion de rosii – nu devine maro ci ramane rosu.

Timpul de fierbere al bulionului este orientativ – el depinde de cat de zemoase sunt rosiile, de forma si volumul oalei sau a tuciului in care fierbe, de cantitatea de rosii si de puterea flacarii. Bulionul se fierbe pana la consistenta dorita!

A doua varianta este masina de tocat manuala cu dispozitiv pentru bulion. Se gaseste in magazinele de menaj si se descurca onorabil cu aceasta corvoada. Daca nu aveti asa ceva… se poate face bulion si cu mana.

Bunica cum il facea?

Mai intai trebuie oparite rosiile si apoi trebuie trecute prin sita deasa, prin apasare si frecare cu dosul unei linguri. Asta dureaza peste o ora la 6 kg de rosii.

In urma acestui proces rezulta un suc proaspat de rosii, cu culoare rosu deschis si cu spuma la suprafata.
Daca nu aveti masina speciala pentru bulion puteti procesa rosiile intregi in blender (cu tot cu coaja si seminte). Asa am facut la sucul de rosii fara sare sau condimente.
O alta reteta este cea cu telina si hrean pentru bulion de rosii.

„Am asezat frunzele de telina, bucatica de hrean si am condimentat totul cu 3 lingurite rase de sare neiodata. Trebuie tinut cont de faptul ca bulionul scade la fiert iar sarea ramane tot aceeasi si exista riscul supra-sararii! In prima faza bulionul de rosii se umfla putin – se vede ca a atins gradatia de 6 L.”

Asa cum am spus si mai sus, bulionul se fierbe pana se atinge consistenta dorita – mai groasa sau mai fluida. Un semn este disparitia spumei rosu deschis de la suprafata. Puteti sa va faceti de la inceput un marcaj pe coada lingurii de lemn tinuta perpendicular in mijlocul oalei ca sa observati cat a scazut bulionul. Am amestecat ocazional in el (cam la 15 minute). Nu prea exista riscul prinderii la bulion – daca nu este „uitat” pe foc si scazut excesiv.