Pregătirile de FLORII in satul Busu, Comuna Grecesti, Dolj

767

Am ajuns in satul Busu. Desi afara ploua marut ,peisajul era unul care-ti taia rasuflarea.Miros de flori de de mar si cais ,magnolii inflorite, campuri de un verde smarald. Pe deal se zarea biserica satului. Multi ani satenii nu au avut biserica. Acum au una noua si frumoasa. Preotul ne intampina cu zambetul pe buze. „Poftiti…avem o biserica foarte frumoasa. Astept satenii sa vina la slujbe. Uitati gospodinele satului in straie de sarbatoare.”

Anul acesta, creștinii ortodocși sărbătoresc Învierea Domnului sau Paștele pe 2 Mai , iar cu o săptămână înainte, duminică aceasta, sunt Floriile, încă o sărbătoare importantă pentru credincioși.


În Duminica Floriilor, cu mic, cu mare, în straie de sărbătoare, creştinii din satele olteneşti luau drumul bisericii. O tradiţie veche de când lumea, care trebuia dusă mai departe, căci ramura verde trebuia sfinţită. Ramurile de salcie nu trebuia să lipsească din nici o gospodărie.

„Şi astăzi, în satele Olteniei putem vorbi de o sumedenie de ritualuri şi de credinţe legate de beneficiile şi puterile magice ale ramurii verzi. Există chiar o legendă a locului, care susţine mitologia acestor ritualuri“, a precizat Irinel Canureci , şeful Secţiei de Etnografie din cadrul Muzeului Olteniei. O legendă care avea să se transmită din generaţie în generaţie, şi care spune că, în Săptămâna Patimilor, Maica Domnului, aflând despre caznele la care a fost supus Iisus, s-a grăbit să ajungă la locul cu pricina. Un râu vijelios însă i-a oprit drumul. Dar o salcie pletoasă de la marginea apei şi-a întins ramurile şi astfel Maica a reuşit să treacă şi să-l vadă pe Iisus crucificat. Tocmai de aceea, în satele Doljului – Amărăştii de Jos, Bulzeşti, Cetate, Coţofeni, Dăbuleni,Cernatesti, Grecesti, Busu dar şi în majoritatea satelor din Gorj, Mehedinţi, Vâlcea, Olt, duminică dimineaţă şi, uneori, şi sâmbătă, se ducea salcie la biserică. Obiceiul se mai păstrează şi astăzi. După sfinţire, începeau ritualurile protejării. Mai întâi era protejat omul (bărbatul), care în toată Duminica Floriilor îşi încingea mijlocul cu salcie adusă de femeie, după ce preotul o sfinţise în timpul slujbei. Prin protejarea lui, se spunea că toată familia este ferită de boli şi suferinţe. Urma protejarea habitatului, a gospodăriei, astfel încât avea loc un fel de purificare totală a spaţiului. Se începea cu poarta, căci ea făcea legătura între spaţiul lor, al familiei şi al celorlalţi. Erau agăţate ramuri de salcie la uşi şi la ferestre, în staulul oilor, în ieslea boilor, în coteţe, dar şi în camere, în două locuri sacre, în special la vatră, unde se afla la loc de cinste o icoană de vatră, dar şi în camera bună, de la drum, unde, de asemenea, se afla o icoană. Şi, chiar dacă ramura se usca în timp, ea nu era aruncată, ci păstrată vreme îndelungată, căci bunica spusese odinioară că e păcat de Dumnezeu. Vorbele sale trebuia ascultate chiar şi acum, când plecase demult dintre cei vii.
Floriile deschid ciclul sărbătorilor de Paşte, care se încheie la Înălţarea Domnului. Sărbătoarea de Florii înseamnă şi a doua “dezlegarea la peşte”, după cea de la Buna Vestire, pentru cei care ţin post.


În fiecare casă, în ziua de Florii, gospodinele pun pe masă preparate din pește, așa cum cere tradiția. Astfel, indiferent de tipul de pește pe care îl alegi, există un secret pentru ca rețeta să fie una perfectă.

Dacă alegi să gătești peștele cu cu ierburi proaspete, precum busuiocul, acestea trebuie adăugate la sfârşitul timpului de preparare. Însă, dacă folosești așa zisele ierburi „grele“, ca rozmarinul, cimbrul, salvia, trebuie să știi că acestea au nevoie de mai mult timp de preparare, motiv pentru care este obligatoriu să le pui încă de la început.


Nu uita de usturoi, căci dacă îți place, nimic nu oferă peștelui o aromă mai delicioasă decât usturoiul, fie în variantă proaspătă, verde, fie căței sau praf.