Sânziene ființe fantastice, foarte prezente în folclorul românesc și nu numai, vin mereu în sprijinul oamenilor și vindecă bolile și suferințele, apără lanurile, aduc fertilitate femeilor căsătorite, animalelor și pământului.Supranumite și Drăgaice, Sânzienele sunt Preotese ale Soarelui care ziua apar sub forma unei adieri ușoare de vânt, noaptea se transformă în fecioare cu parul bălai, îmbrăcate în rochii albe din nor ce se prind în hore amețitoare și cântă cu voci dulci cum nu s-au mai auzit.
Sunt vestite pentru frumusețea și bunătatea lor dar sunt foarte greu de perceput din cauză că se mișcă foarte rapid fiind ca o briză ușoară, transparente și pure.Sărbătoarea Sânzienelor este considerată a fi și momentul cel mai bun, pentru culegerea plantelor de leac, dar și de descântec. Astfel, în Noaptea de Sânziene, femeile merg să culeagă flori și ierburi, care vor fi folosite contra bolilor și altor rele.
În ziua de Sânziene se fac clăci. Sânzienele era socotită zi de sărbătoare, nu se lucra, se credea că de la acea zi florile și ierburile dau înapoi, nu mai cresc. Nu se merge la muncă. Se împart mere, castraveți și pâine, brânză dacă este zi de dulce Femeile bătrâne obișnuiesc să culeagă diferite plante bune de leac: sunătoare, coada șoricelului, romaniță, pătlagină, pentru ceaiuri. Iarba verde de la Sânziene era bună de leacuri. Florile de Sânziene sunt bune de afumat copiii care se scoală noaptea din somn, ca să nu se mai sperie.
Dacă plouă în ziua de Sânziene, este semn de belșug: se va face porumbul, vinul. În ziua de Sânziene se pune un căierel de lână într-un băț, care se înfige în ogorul cu varză, ca să nu mănânce cârtița varza.
