- Tradiții și obiceiuri în nord- vestul județului Dolj
- Conform tradiției populare românești, Joia Mare mai este cunoscută sub numele de Joi Mari, Joia Patimilor, Joia Neagră sau Joimăriţa. Până de Joi Mari, femeile trebuiau să termine de tors cânepa. Bătrânele din satul Gogoșița, Dolj ne povestesc faptul că la femeile leneșe cobora Joimăriţa din podul casei să vadă ce au lucrat, iar dacă le prindea dormind, le făcea neputincioase a lucra tot anul. Uneori, o femeie bătrână mergea pe la casele cu fete mari şi dădea foc cânepii netoarse. Sau copiii, unşi pe faţă cu negreală, mergeau să le îndemne la lucru pe fetele de măritat şi să primească ouă pentru încondeiat de Paşti, zicând:
- „Câţii, Mâţii, Toarse câlţii; / Ori i-ai tors, Ori i-ai ros,
- Scoate ţolul să ţi-l văz! / Şi de-l ai/ Să te-nduri şi să ne dai,
- Cele ouă-ncondeiate/ De acolo din covate.“
- Joia Mare este considerată binefăcătoare pentru morţi. Acum se face ultima pomenire a morţilor din Postul Mare.
- În Oltenia, în dimineața zilei, chiar înainte de ivirea zorilor, în curţi şi/sau la morminte, se aprind focuri din boji pentru morţi; se spune că ele întruchipează focul pe care I-au făcut slujitorii lui Caiafa în curtea arhierească, să se încălzească la el, când Iuda l-a vândut pe Hristos, sau focul unde a fost oprit Sfântul Petru, când s-a lepădat de Hristos.
- Din Joia Mare până în ziua de Paşti se zice că nu se mai trag clopotele bisericilor, ci doar se toacă.
- Material documentar realizat de: Liviu Olteanu, muzeograf Muzeul Olteniei, Secția de Etnografie.
- FOTO: GOGOȘIȚA, DOLJ /Bibliografie selectivă: Băncescu, Iuliana, Obiceiuri tradiționale din România, București, Editura Centrului National pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale, 2006.
