În Oltenia, focurile rituale de Lăsatul Secului (în special cel de brânză) marchează o frontieră simbolică între „timpul vechi” și „timpul nou”, având un puternic rol de purificare. Până târziu în noapte, dealurile rămân scăldate în lumină, iar ecoul strigăturilor răsună peste gospodării. Obiceiul Lăsatului Secului are multiple semnificații: marchează sfârșitul perioadei în care se puteau organiza nunți, începutul postului și trecerea către primăvară. Imaginile care surprind frumusețea și autenticitatea acestor momente provin din localitatea Botoșesti- Paia
Cunoscute sub diverse denumiri locale precum Alimori, Hodaite sau Priveghiul cel Mare, aceste focuri sunt aprinse de obicei duminică seara pe dealuri sau la răscruci de drumuri. Se crede că focul îndepărtează spiritele malefice și purifică spațiul înainte de intrarea în Postul Mare. Tinerii sar peste foc pentru sănătate sau rostogolesc roți de car învelite în paie aprinse, simbolizând cursul soarelui.
Strigarea peste sat
Această practică este o formă de „judecată publică” sau control comunitar desfășurată sub protecția anonimatului noptii.
Două grupuri de tineri, așezate pe dealuri opuse, încep un dialog strigat, adesea ironic, despre faptele necuviincioase ale sătenilor din anul respectiv. Sunt vizați în special cei care nu s-au căsătorit, fetele „bătrâne” sau gospodarii leneși.
Material realizat de Liviu Olteanu, muzeograf Muzeul Olteniei Craiova, Secția Etnografie.
Imaginile care surprind frumusețea și autenticitatea acestor momente provin din localitatea Botoșesti- Paia
