Dragobetele, Cap de primăvară mai este numit și Năvalnicul/ Logodna Păsărilor, fiul Babei Dochia, simbol suprem al dragostei autohtone; pragul între iarnă și primăvară, începutul unui nou ciclu al naturii.
Ziua de Dragobete, 24 februarie are valoarea apotropaică. În zona de N- V a județului Dolj, mai precis în satul Gogoșu (Gogoși, denumire venită de la tufetele gogoșilor de mătase) fetele și băieții obișnuiau să meargă să culeagă primele flori de primăvară de la poalele Pădurii Drocaia: “Ș𝘪 𝘴𝘦 𝘴𝘵𝘳â𝘯𝘨 𝘣ă𝘪𝘦ț𝘪 ș𝘪 𝘧𝘦𝘵𝘦
Î𝘯 𝘻𝘪𝘶𝘢 𝘥𝘦 𝘋𝘳𝘢𝘨𝘰𝘣𝘦𝘵𝘦
Ș𝘪 𝘴𝘦 𝘫𝘰𝘢𝘤ă 𝘩𝘰𝘳𝘢-𝘯 ș𝘪𝘳
𝘗â𝘯ă-𝘯 𝘷𝘢𝘭𝘦 𝘭𝘢 ț𝘶ț𝘶𝘳’’
Obiceiul este urmat de o horă jucată de tineri, numită și hora dragostei, prilej de bucurie și veselie:
’’ Î𝘯 𝘱ă𝘥𝘶𝘳𝘦𝘢 𝘋𝘳𝘰𝘤𝘢𝘪𝘢
𝘍𝘳𝘶𝘮𝘰𝘴 𝘦 𝘱𝘳𝘪𝘮ă𝘷𝘢𝘳𝘢
𝘊â𝘯𝘥 𝘥ă 𝘭ă 𝘭ă𝘴𝘵ă𝘳𝘦𝘭𝘶-𝘯 𝘦𝘢. 𝘊𝘶 𝘤𝘦𝘳𝘣𝘪 ș𝘪 𝘤𝘶 𝘤ă𝘱𝘳𝘪𝘰𝘢𝘳𝘦
Ș𝘪 𝘮â𝘯𝘥𝘳𝘶ț𝘦 𝘪𝘶𝘣𝘪𝘵𝘰𝘢𝘳𝘦’’
Cu apa florilor de fragi fetele se spălau în această zi pentru a fi ferite de rele, iar bătrânele acordau o deosebită importanță acestei zile, neavând voie să taie animale în această zi.
𝑂𝑏𝑖𝑐𝑒𝑖𝑢𝑙 𝑠̦𝑖 𝑠𝑎̆𝑟𝑏𝑎̆𝑡𝑜𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑑𝑖𝑛 𝑎𝑐𝑒𝑎𝑠𝑡𝑎̆ 𝑝𝑒𝑟𝑖𝑜𝑎𝑑𝑎̆ 𝑖̂𝑚𝑏𝑖𝑛𝑎̆ 𝑎𝑟𝑚𝑜𝑛𝑖𝑜𝑠 𝑛𝑢𝑚𝑒𝑟𝑜𝑎𝑠𝑒 𝑝𝑟𝑎𝑐𝑡𝑖𝑐𝑖 𝑎𝑙𝑒 𝑜𝑎𝑚𝑒𝑛𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑎𝑠𝑢𝑝𝑟𝑎 𝑛𝑎𝑡𝑢𝑟𝑖𝑖, 𝑓𝑜𝑟𝑚𝑎̂𝑛𝑑 𝑢𝑛 𝑎𝑑𝑒𝑣𝑎̆𝑟𝑎𝑡 𝑟𝑖𝑡𝑢𝑎𝑙 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑚𝑒𝑛𝑡̦𝑖𝑛𝑒 𝑐𝑜𝑛𝑒𝑥𝑖𝑢𝑛𝑒𝑎 𝑖̂𝑛𝑡𝑟𝑒 𝑜𝑚 𝑠̦𝑖 𝑛𝑎𝑡𝑢𝑟𝑎̆, 𝑖̂𝑛𝑡𝑟𝑒 𝑜𝑚 𝑠̦𝑖 𝑑𝑖𝑣𝑖𝑛𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒, 𝑖̂𝑛𝑡𝑟𝑒 𝑐𝑟𝑒𝑎𝑡̦𝑖𝑒 𝑠̦𝑖 𝑐𝑟𝑒𝑎𝑡𝑜𝑟.
𝘉𝘪𝘣𝘭𝘪𝘰𝘨𝘳𝘢𝘧𝘪𝘦: Academia Română, Institutul de Etnografie și Folclor ‘’𝘊𝘰𝘯𝘴𝘵𝘢𝘯𝘵𝘪𝘯 𝘉𝘳ă𝘪𝘭𝘰𝘪𝘶’’, Sărbători și Obiceiuri, Vol. I, Oltenia, coordonator general Ion Ghinoiu, București, Editura Enciclopedică, 2021.
Marian Florea Simion, ’’𝘚ă𝘳𝘣ă𝘵𝘰𝘳𝘪 𝘭𝘢 𝘳𝘰𝘮â𝘯𝘪’’, Vol I, București, Editura Fundației Culturale Române, 1994.
𝘓𝘪𝘷𝘪𝘶 𝘖𝘭𝘵𝘦𝘢𝘯𝘶, muzeograf Secția de Etnografie, 𝘔𝘶𝘻𝘦𝘶𝘭 𝘖𝘭𝘵𝘦𝘯𝘪𝘦𝘪 𝘊𝘳𝘢𝘪𝘰𝘷𝘢
