Meșteșugul olăritului este o îndeletnicire străveche a omului, iar România încă păstrează vie această tradiție în câteva zone din țară. Centrul ceramicii de Horezu este satul Olari, unde încă există familii de olari tradiționali, ce duc mai departe o moștenire de 300 de ani, de pe vremea lui Constantin Brâncoveanu.
Am decis să descoperim și noi frumusețea vaselor de lut lucrate cu migală și am avut norocul, venind dinspre Craiova, să observăm o plăcuță ce indica „Satul Olari – vatra ceramicii românești – patrimoniu imaterial UNESCO”. Spun noroc, pentru că aici sunt în mare parte atelierele meșterilor olari, unde tradiția se duce nealterată mai departe, deși tot mai puțini tineri vor să preia meșteșugul.
Arta olăritului se transmitea din generație în generație, fiind practicată atât de femei cât și de bărbați. Tradițional bărbații erau cei care prelucrau argila în materia primă pentru modelarea vaselor, iar femeile se ocupau cu decorarea acestora, utilizînd un corn în care se prinde o pană de gâscă prin care curge vopseua. Printre motivele tradiționale cu care erau decorate vasele se numără: cocoșul, spirala, pomul vieții.
Am cunoscut povestea Oanei Frigura tanara absolventa de Arte Plastice din Bucuresti care s-a indragostit nu numai de ceramica de Horezu ci si de Viorel Vasile Frigura mester din satul Olari,cel care avea sa-i devina mai tarziu sot si tatal celor doi copii desprinsi parca din filmul serial Vikingii.
Oana spune ca nu poate da satul Olari pe capitala.”Iubesc satul Olari,obiectele de valoare universala,ceramica unica-n lume, peisajele de o frumusetete rara si nu in ultimul rand pe sotul meu,unul dinte cei mai buni mesteri populari de care m-am indragostit pentru tot restul vietii.Noi facem si obiecte de ceramica traditionala si moderna.”
Viorel Vasile vorbeste putin. Ii place in schimb sa ne arate ce face. Oana in schimb este cea care promoveaza frumusetea locului si a ceramicii de Horezu atestata in patrimouniu Unessco. Cei mici sunt dornici sa -nvete mestesugul. Victor micutul de 3 anisori cu ochi de peruzea si par balai lung pana la calcaie isi asculta mama si executa intocmai miscarile. Luca ne conduce sa ne aratat unde sunt „multe vaze” si spune ca va face ce face tatal lui cand va fi mare. Ne-am incarcat cu energie pozitiva in aceasta familie. Dragostea fata de ceramica dar si fata de omul care duce mai departea traditia ceramicii de Horezu prin mestesugul prelucrarii lutului transmise de-a lungul timpului prin intermediul familiilo de olari nu face decat sa confirmam ca acest sat reprezinta emblema ceramicii de Horezu, cea care a fost confirmata ca valoare in Lista Patrimoniului Unesco.
