Datini, tradiții și obiceiuri în luna februarie, numită și Făurar în tradiția populară

1591

Fetele din grupul Grecești- Cernătești ne-au vorbit despre tradițiile din această zonă în luna februarie. „Aflată la răspântia dintre iarnă și primăvară, luna februarie, numită în tradiția populară și Făurar, care vine de la Faur, adică timpul când se ascuțeau uneltele pentru începutul sezonului agrar, este luna tradițiilor legate de ciclul ”sfârșit – început”. Bătrânii spun că februarie a fost întotdeauna o lună capricioasă și răutăcioasă, asta datorită faptului că i-au fost repartizate cele mai puține zile, fiind considerat fratele cel mic al lunilor anului.”

Datini, tradiții și obiceiuri de 10 februarie în Oltenia

Femeile fac un colăcel, îl coc înainte de răsăritul soarelui, îl rup în patru bucăți pe care le aruncă în cele patru vânturi.
Altele, goale pușcă, fug în jurul casei de trei ori; de casa lor nu se mai apropie necuratul. Sfântul a lăsat cu limbă de moarte ca unde se va găsi o bucățică din trupul lui, locul acela sa fie în veci ferit de ciumă.
Pentru paza vieții și a gospodăriei se stropesc cu apă sfințită grădinile și vitele; boii nu se înjugă.
Se face pomană pentru cei care n-au murit de moarte bună; se duce coliva la biserică sau grâu curat; boabele sfințite de preot se dau vara la păsări, ca sa nu le atingă boala. Oamenii duc colaci la biserică și mănâncă din ei când sunt bolnavi.
Cu coliva sfințită se ung pomii pe tulpini, ca sa nu se usuce în timpul verii;
Cine ține această sărbătoare are parte de cai buni si sănătoși, nu le șchiopătează vitele și nu le mănâncă lupii.
Se ține pentru câmp, ca sa nu distrugă gândacii și viermii recolta.
Se crede că dacă plouă în această zi, atunci ploaia va continua încă 40 de zile.
Sfântul Haralambie (10 februarie) a trăit în secolul al II-lea și a fost episcop al cetății Magnezia din Asia Mică. Fiindcă tămăduia oamenii și animalele fără plată, lumea l-a făcut sfânt pe Haralambie, patron al ciumei, prăznuit în această zi. Sf. Haralambie ținea ciuma legată de lanț și o slobozea numai când oamenii își pierdeau credința, atunci ciuma decima populația. De aceea este bine ca sărbătoarea să fie ținută. Icoanele îl înfățișează pe acest sfânt ținând ciuma în lanț.
În această zi se face pomană pentru cei care nu au murit de moarte bună, iar coliva făcută se păstrează pentru a fi dată la păsări, dacă se îmbolnăvesc.