Dr. ortoped Florin Poenaru – pasionat de zootehnie. Povestea fermei sale de văcuțe Highland, bivolițe și cai de rasă

1657

Astăzi am ajuns împreună cu echipa ANZ Dolj, coordonată de inginerul Andi Nuță, într-o fermă cu vaci Highland. De fapt, este impropriu spus „fermă”, deoarece aceste văcuțe cresc în aer liber. Proprietarul acestor vaci este nimeni altul decât binecunoscutul ortoped din Craiova, dr. Florin Poenaru. Acesta este pasionat de agricultură, în special de zootehnie. La 50 de kilometri de Craiova, în zona lacului Fântânele, doctorul deține peste 40 de hectare de teren. Aici, vacile Highland sunt lăsate libere în natură, rasa Highland fiind o rasă rustică, care se adaptează la condițiile mai vitrege care pot apărea în timpul iernii. Au o rezistență bună la ger. Se întrețin foarte ușor. Nici nu trebuie asistate la fătări. Dacă au iarbă sau fân și apă, nu mai au nevoie de altceva. Pot sta pe zăpadă și la -20 grade Celsius, fără niciun fel de probleme. Dar realitatea e că nu prea se simt bine la temperaturi foarte înalte. Preferă să stea la umbră sau să intre în apă. Sunt animale de gașcă, nu prea se despart.

Doctorul Florin Poenaru ne-a declarat: „Când le-am adus, am crezut că-s sălbatice și dacă le scăpăm, nu le mai prindem. Dar nu e adevărat, ele sunt foarte cizelate, sunt animale de gașcă, deci nu se despart. Stau ca oile, împreună, până le deprinzi prin comportament.” Marele avantaj al creșterii acestei rase este că animalele nu au nevoie de un grajd special amenajat, acestea dorm afară, chiar și iarna, pe zăpadă. „Nu ai voie să le dai cereale sau alte minuni, fiindcă se îngrașă și o să aibă probleme la naștere. Ca animalele sălbatice, ele nu necesită asistență la naștere, își văd de treabă. Te trezești dimineața sau oricând cu vițelul după ele. Uitați, cea care vine acum a fătat seara trecută.” Aceste vaci sunt doar pentru carne. Crescătorii lor spun că aceasta este mult mai valoroasă decât cea a vacilor Angus, rasă care e mai populară în România.

Inginerul Andi Nuță, directorul ANZ Dolj, ne-a declarat: „Carnea este de o calitate superioară, cu conținut scăzut de grăsimi și colesterol, fiind mai bogată în proteine și fier decât alte tipuri de carne de vită. În mod normal, o vacă are nevoie de 8-10 kilograme de furaj pe zi. Greutatea de sacrificare o ating însă cam la doi ani. Dacă sunt mai mici, nu te alegi cu mare lucru de pe urma lor. Problema acestor vaci este că nu au o productivitate mare. Se îngrașă foarte încet. Chiar dacă procentul de carne în carcasă este ceva mai mic decât în cazul altor rase de bovine, carnea de vită Highland este de calitate superioară, după unii chiar cea mai gustoasă. Are un conținut scăzut de grăsimi și colesterol, fiind în schimb mai bogată în proteine și fier. În România, deocamdată, nu există piață pentru carnea din rasa asta. Carnea e excelentă, de calitate extraordinară, mai bună decât Angusul, dar lumea vrea să mănânce mult și ieftin, nu pune nimeni importanță pe calitate.

Highland Scoțian este o rasă de carne, un exemplar costând în jur de 1.500 – 2000 de euro. Acestea au coarne mari, sunt mai scunde decât cele clasice și ajung să cântărească 400-500 de kilograme. Rasa a fost omologată încă din anul 1885 și este recunoscută pentru calitatea deosebită a cărnii. Vacile sunt rezistente la boli și nu se mulg, tot laptele fiind destinat vițeilor.

Văcuțele sunt atașate de stăpânii lor. Ați văzut, dr. Poenaru le cheamă din pădure cu pâine. Acestea vin alergând spre el. Afișează o mare bucurie. Uitați-vă ce blană au. Blana vacilor originare din Scoția nu necesită îngrijiri speciale, întrucât acestea își schimbă singure blana o dată pe an. Când vine vorba de alimentație, vacile din rasa Highland Scoțian sunt mai nepretențioase chiar și decât bălțata românească.

Doctorul Poenaru nu s-a limitat doar la văcuțele Highland! În aceeași zonă crește și bivolițe iar în alte localități din Dolj are și alte vaci de rasă, cai de rasă și chiar un club de echitație. „Fac toate acestea din pasiune. Vă dați seama că am foarte mult de lucru și-n spital și la Clinica Poenaru și trebuie să ajung și-n ferme. Din păcate, nu găsesc oameni care să aibă grijă de animale. Este din ce în ce mai greu. Cu toate acestea, nu pot renunța. Este primul an când avem și viței, pentru că noi le-am cumpărat tinere, tot anul acesta am și împrejmuit cele 20 de hectare de teren pe care ele pasc, deoarece sunt tentate să intre și-n alte culturi. Pe lângă faptul că am investit mult din punct de vedere financiar, am investit și mult suflet.”