Anca Lozan Dumitrescu a renunțat la posturi-cheie din multinaționale pentru a începe o afacere cu covoare oltenești

1630

În Oltenia am cunoscut oameni pentru care tradiția nu înseamnă doar o mândrie, ci reprezintă chiar un mod de viață prin care ei își câștiga existența. De altfel, Oltenia este o zonă etnografica bogată și cu o valoare artistică aparte, distingându-se prin portul popular oltenesc compus dintr-o varietate de piese și motive decorative, dar și prin țesăturile de interior precum scoarțele și chilimurile ,covoarele cu două fețe, ce reprezintă și zestrea principală a fetelor de țărani, arătând cât a fost de vrednică fata, dar și din ce familie provine.

Covoare oltenesti!
Dezvoltarea țesăturilor de interior se remarcă odată cu înflorirea generală a artei populare din sec. al XIX- lea.

Scoarța oltenească iese în evidență prin motivul vegetal ce include buchete și ramuri cu frunze și flori: lalele, margarete -dispuse orizontal în rânduri dese, pe care, sincer, nu știu cum de reușesc țesătoarele să le realizeze atât de liniar numai din ochi și memorie! Există și motive figurale 0″oameni si animale ce sunt integrate compoziției vegetale din care nu lipsesc figurile de femei ce multe ori prinse în horă.

Covoare oltenesti!

Coloritul scoarțelor este bleumarin, vișiniu, verde ori maroniu pe fond, astfel că motivele ilustrate se remarcă destul de bine prin colorit.

Covorul oltenesc este considerat una dintre cele mai valoroase scoarțe românești și acest lucru este demonstrat de multitudinea de solicitări pentru realizarea unor astfel de covoare.
„A renunțat la posturi-cheie din multinaționale pentru a începe propria afacere cu covoare oltenești. O tânără antreprenoare a atras fonduri europene și duce mai departe tradiția țesutului de covoare cu motive oltenești. Covoarele lucrate manual sunt comandate de clienți în special on-line, iar străinii le apreciază. Este o activitate ce presupune multă muncă, atenție, răbdare și creativitate. Iată povestea produsului cu valențe de brand național: „Covorul oltenesc“.

În urmă cu doi ani, Anca Lozan Dumitrescu a renunțat la postul de director regional de vânzări dintr-o multinațională, după ce timp de 18 ani lucrase în două astfel de firme de renume. De profesie inginer, Anca Lozan Dumitrescu a decis la 47 de ani să își încerce norocul pe cont propriu într-un domeniu de nișă diferit de pregătirea ei profesională și de activitatea sa de până atunci. Încurajată de tendințele românilor de întoarcere la tradiții, ea a luat decizia să deschidă un atelier de țesătorie, unde să producă renumitele covoare oltenești. „Pentru că am fost tot timpul îndrăgostită de covoarele noastre oltenești, iar bunica mea a lucrat până la 84 de ani astfel de covoare, m-am hotârât să continuu această
Când intri în atelierul din Măceșu de Jos, culorile vii ale covoarelor oltenești cu motive inspirate din natură dau senzația de primăvară eternă, inspiră bucurie celui care trece pragul atelierului. Toate produsele se fac manual și sunt piese unicat ce înglobează multă muncă și migală. Durează până la două săptămâni ca din mâinile unei țesătoare să apară un covoraș de 2 metri lungime și 75 cm lățime. În schimb, un covor de aproape 9 metri pătrați se poate face în două – trei luni. Pe un perete este expus un covor inedit, despre care am aflat că se numește „pomul vieții“, iar în holul de la intrarea în atelier domnește un vechi război de țesut, care se folosea în Oltenia pentru a se țese covoare, chilime și macate.


În atelier se produc și covorașe foarte mici, care se pot pune pe măsuțe, trăistuțe din lână cu motive tradiționale, iar de ceva vreme au început să coase și ii. Motivele care se folosesc la covoarele oltenești sunt atât zoomorfe (animale, păsări, oameni, flori), cât și geometrice. Se folosesc în diverse combinații de culori vii motivele tradiționale oltenești, în special mărgăritarul, spicul de grâu și macul. Mai nou, în micul atelier se folosesc ca bază țesături alb-albastre, combinate cu diverse alte pasteluri de culori.
Materia primă (lâna) vine deja vopsită și este procurată de la o mică filatură de pe lângă Vidraru.


Cererea de covoare oltenești este atât de mare încât atelierul abia face față să producă atât cât se comandă. Chiar dacă produsul este unul tradițional, marketingul și promovarea covoarelor oltenești se fac în stil modern. Experiența acumulată în vânzări, la multinaționalele la care a lucrat antreprenoarea, îi este utilă acum, la propria afacere la care a visat dintotdeauna. Și-a înființat firma AM Boutique Design SRL și a lansat site-ul www.covoruloltenesc.ro. „Eu mă ocup de managementul companiei, de partea de vânzare, administrez site-ul. Particip la târguri și expoziții și mă ocup și de partea de secretariat“, a spus antreprenoarea.

Partea grea a fost recrutarea de personal, având în vedere că nu există școli pentru țesătoare, astfel că meseria s-a învățat la atelier. La început au fost 18 fete, care au vrut să se angajeze, dar în final au rămas foarte puține care au „îmbrățișat“ țesătoria. „Să știți că nu este o meserie ușoară. Trebuie să ai foarte multe abilități, de îmbinare de culori, să ai viziune, multă dexteritate în mâini“, a mai spus antreprenoarea.
În atelierul de țesătorie din Măceșu de Jos lucrează în prezent patru tinere. Au învățat meseria chiar în respectivul atelier, una de la alta. În comuna respectivă, lipsa locurilor de muncă este la fel de acută ca în orice altă localitate rurală, astfel că deschiderea unui atelier de țesătorie a fost o oportunitate pentru ca acele tinere să aibă un serviciu aproape de casă.

Hopurile mari ale unui business mic

Viața unui mic antreprenor nu este tot timpul roz. Cele mai mari probleme cu care se confruntă antreprenoarea de la Măceșu de Jos sunt legate de „creșterea rapidă și haotică a salariului minim pe economie și guvernarea foarte slabă a țării“, în ceea ce privește adoptarea unor multiple modificări fiscale fără să se cunoască realitatea firmelor, spune femeia. Ea a explicat că fetele angajate în atelier lucrează la capacitate maximă, astfel că ea, ca administrator, nu are cum să crească productivitatea muncii în mica unitate de producție. Așadar, orice creștere a salariului minim se răsfrânge în creșterea prețurilor de vânzare, ceea ce poate crea probleme multor mici antreprenori. „Statul nu trebuie să intervină brutal în economie. Trebuie să mă lase pe mine să cresc salariile, atunci când consider eu de cuviință, dar nu să mi se impună. Ultimele modificări fiscale ne bulversează pe noi, micii antreprenori“ mai ales aceasta perioada de pandemie.