Fermierii întreabă: PFA sau SRL?

1585

Una din provocarile la care trebuie sa raspunda fermierul modern este alegerea formei juridice de organizare a activitatii agricole.

De ce e importanta forma de organizare? 

Ne raspunde avocatul Alexandru Diga, din cadrul Casei de Avocatura SOCOTEANU & POPA, specializat in drept agricol: “Ca orice activitate generatoare de venit, activitatea agricola este supusa regulilor de drept fiscal in ceea ce priveste impozitele si taxele datorate de catre fermier, coroborat cu reglementarea contabila aplicabila inregistrarii si declararii veniturilor si cheltuielilor. De asemenea, specificul acestui sector de activitate comporta si un alt tip de resursa finaniciara reglementata distinct, subventiile. Toate acestea necesita o analiza fiscala particularizata in vederea determinarii formei juridice optime sub care fermierul isi va desfasura activitatea”.

Concret, este foarte important pentru interesul fermierului sa raspunda unor intrebari cum ar fi: care este cifra de afaceri preconizata, incaseaza bani din valorificarea productiei sporadic sau in mod continuu, care este ponderea cheltuielilor in venit; vinde productia catre consumatorului final sau revanzatorilor; desfasoara activitati de procesare sau doar valorificare a productiei neprocesate.

Raspunsul la aceste intrebari va ajuta fermierul sa isi aleaga forma juridica cea mai avantajoasa. Daca fermierul are nevoie, spre exemplu sa poata folosi oricand banii incasati si in interes personal, nu doar pentru desfasurarea activitatii agricole, atunci va opta pentru PFA care, spre deosebire de SRL, ii permite sa dsipuna de bani oricand. In situatia SRL, banii societatii nu pot fi utilizati in interes personal decat dupa repartizarea dividendelor, care, de regula, se face in anul urmator realizarii veniturilor.

Daca fermierul vinde catre revanzatori, atunci este important sa fie platitor de TVA, urmand sa beneficieze de compensarea TVA platita catre furnizorii de inputuri (motorina, seminte, ingrasaminte, etc.). Altfel, aceste sume nu vor putea fi compensate si rezultatele financiare obtinute de fermier vor fi direct influentate.

Impozitarea este foarte importanta pentru ca fermierul poate opta intre mai multe variante prevazute de codul fiscal: norma de venit, impozitul pe profit sau impozitul pe venit. Doar prin simulari financiare care tin cont de cifrele preconizate a fi realizate se poate alege forma optimizata de impozitare astfel incat beneficiul fermierului sa fie maximizat.

Cota de impunere este importanta in aceeasi masura in care este esential sa se determine si baza asupra careia se aplica. Daca la impozitul pe venit se aplica o cota de impozitare asupra veniturilor realizate, in situatia impozitului pe profit baza de impozitare o constituie diferenta dintre veniturile realizate si cheltuielile deductibile efectuate.

Norma de venit este o modalitate speciala de impozitare a veniturilor obtinute de fermierii care nu inteleg sa constituie o persoana juridica. Aceasta forma de impozitare prevede plata unei sume fixe anuale per hectar/capete de animale/familie de albine, fara sa mai fie luata in considerare productia obtinuta si costurile aferente acesteia.

Pe langa impozitele datorate pentru veniturile realizate, fermierul este obligat sa calculeze, sa retina la sursa si sa achite organelor fiscale si impozitul pe arenda.

De asemenea, pentru cladirile utilizate in scop agricol sunt datorate impozite locale.

Peste toate aceste reglementari fiscale, fermierul trebuie permanent sa urmareasca oportunitatile de finantare nerambursabila, fie ele fonduri europene, guvernamentale sau subventii, care azi constituie motorul dezvoltarii agriculturii. Aici cuvintele folosite sunt axe de finantare, masuri, ghiduri, eligibilitate, cofinantare, rambursabilitate sau prefinantare, monitorizare. 

Daca adaugam si jargonul specific bancar sau comercial al unor termeni cum ar fi linie de credit, fidejusiune, gaj, garantie mobiliara, discount, marja, dobanda, contract, garantii, indici, calibru, certificat de conformitate, ambalaj, lucrurile se complica si mai mult pentru bietul agricultor care nu a fost niciodata scolarizat pentru asemenea lucruri.

Toate acestea transforma fermierul intr-un veritabil manager agricol, care, pe langa activitatile agrare, trebuie sa jongleze cu termeni si informatii de natura celor mai sus insirati, astfel incat sa genereze la sfarsitul zilei plusul banesc in propriul buzunar. Dincolo de serviciile contabile din proximitatea sa, fermierul nu are acces direct decat la ceea ce ii ofera partenerii sai de afaceri, ale caror interese nu sunt intotdeauna aceleasi cu ale fermierului.

Toate acestea insa pot fi transformate in beneficii pentru fermieri prin accesarea serviciilor suport de consultanta de specialitate.