„Cu ce vreti sa-ncep ma-ntreaba zambind fermierul, Bimbiricu?
Aveti timp sa scrieti? Daca da,atunci veti putea avea cel mai vandut roman,al carui protagonist sunt EU.
In primul rand povestea fermei mele „de succes” asa cum ii spuneti dumneavoastra a fost cladita in urma unuia din cele mai negre momente din viata mea. Tatal meu a fost unul dintre cei mai respectati ciobani din zona noastra. Respectat de multi dar si dusmnanit de multi.In urma unei altercatii cu unul din ciobanii pe care- i avusese la stana,acesta din urma i-a infipt un cutit in gat exact in fata postului de politie din localitatea Amarasti. Avea 300 de oi atunci. Pentru noi cei 3 frati acela a fost cel mai mare soc din viata desi trecusem prin foarte multe greutati. Mama mea nici nu voia sa auda sa vindem oile ,iar noi copii aveam alte ocupatii. Eu cel mijlociu dintre frati dar si cel mai” nebun” cum imi spune fratele mai mare m-am hotarat sa pastrez oile pentru ca-mi placea foarte mult cand eram copil sa stau cu ele pe camp dar si pentru ca l-am iubit foarte mult pe ” al batran” .
In anul 2014 m-am intors in tara si ajutat de fratele meu am cumparat in localitatea Cerat o fabrica de lemne. In 2015 s-a intamplat tragedia cu tatal meu. Hotarat fiind sa pastrez oile,2 ani de zile faceam naveta la Ocolna acolo unde erau oile. A fost o perioada foarte grea pentru mine. M-am hotarat sa le mut aici in Cerat unde aveam aceasta afacere cu lemne.Si de la 300 de oi am ajuns acum sa am peste 1000 de capete de ovine si caprine si in jur de 100 de vaci. Vreau sa extind aceasta afacere cu zootehnia si sa devin crescator de Black Angus. Cu oile si caprele este mult mai complicat, nu gasim oameni care sa aiba grija de ele. Am cativa angajati cu care ma comport foarte frumos, le-am luat casa, le-am botezat copiii, o parte din ei fusesera angajatii tatalui meu. Foarte greu gasim oameni pentru ciobanit.
In ceea ce priveste partea cu desfacerea mielior, branza si a viteii, eu nu ma pot plange. Avem un sistem relational bine pus la punct si noi niciodata n-am ramas cu marfa nevanduta.Lana intr-adevar o dadaeam oana acum un an pe sare, dar acum am ajuns sa-i dam foc. Produsele noastre sunt de foarte buna calitate. N-am eu sa vand la cate solicitari avem. Vindem si 600 de miei de Paste. Ca rase avem Turcana Romaneasca si Cap Negru de Teleorman, in jur de 500 de capete. La vite am 50 de BlackAngus si restul Baltata Romaneasca, dar usor, usor vreau sa populez toata ferma cu Angus. Este foarte mult de munca ,dar partea cu zootehnia ma relaxeaza.In fabrica am 80 de angajati,dar dupa orele 16:00 ma duc la animale.Dorm si pe camp atunci cand este nevoie,dar nu-i o corvoada, este o placere.
Daca tata ar trai cu siguranta ar fi mandru de mine. Acum am in arenda in jur de 70 ha de teren pe care o sa-mi pun lucerna dar si o ferma la Calopar in care o sa cresc porci. Totodata am luat 140 de ha in arenda. Sper sa fie mai bine, daca ne ajuta Dumnezeu.Ma ajuta si sotia. Ea este implicata in partea de contabilitate. Am vrut sa accesam si fonduri dar era complicat, pierdeam mult timp. Tot ce vedeti aici este facut cu bani proprii: saivane, camere de branza etc.
Alin Bacioiu se lumineaza la fata atunci cand ajunge pe camp la animale. Vorbeste cu angajatii, le duce mancare, ii intreaba daca au nevoie de ceva. In masina imi povesteste razand: „Am cunoscut si marirea si decaderea. Am baut si sampanie fina, am condus masini de lux, am investit in imobilare si de aici incolo „mi-am frant gatul” cum spune romanul. M-a prins criza financiara si am pierdut tot:bani, terenuri, case, afaceri. M-am trezit dator si fara niciun orizont. Mi-am luat lumea-n cap. Am ajuns in Italia cu 10 euro in buzunar. Mi-am cumparat un sandwich si am dormit o noapte-n gara. Altii poate-si puneau capat zilelor daca ar fi fost in locul meu. Dar, Dumnezeu m-a intarit. Usor, usor am luat-o de la capat. M-am intors in tara la rugamintea fratelui cel mare care m-a si ajutat foarte mult,dar si pentru ca mama se topea de dorul meu. Sunt tatal a trei copii, unul de 17 ani, 5 si respectiv 2 ani. Cam asta sunt eu…” ne declara Alin Bacioiu, un om a carei poveste este pentru multi cea mai dura si reala lectie de viata!
Echipa ziarului nostru ii respecta pe cei pentru care munca reprezinta solutia de a iesi de multe ori din necazuri si greutati, pentru ca povestile de succes la un moment dar in viata experimenteaza esecul. Insa ceea ce ne defineste nu este esecul, ci modul in care ne ridicam dupa ce am fost loviti de el.
