Radu Cioroiu, președintele Cooperativei ”Steaua Olteniei” și Constantin Stancu, președintele Asociației Crescătorilor de Ovine și Caprine din Dolj sunt doi fermieri de ispravă, ce au sfințit locul unde au ajuns. Aceștia ar putea să-și valorifice produsele din carne pe parcursul unui an întreg, nu doar de Paște și Crăciun!
În Giurgița, Dolj, cât vezi cu ochii sunt pășuni pe care pasc în voie peste patru sute de oi, toate ale lui Constantin Stancu. Cu multă muncă, fermierul a reușit să aibă o stână de toată frumusețea, cu sute de oi din rasa Cap Negru de Teleorman și nu mai puțin de 300 de miei, din aceeași rasă mixtă, producătoare atât de carne, cât și de lapte. Constantin Stancu glumește și spune că și-a dat doctoratul la stână, unde petrece zi-lumină pentru a-și vedea roadele muncii. Miei sunt ținuți la saivan și hrăniți cu lucernă și porumb, un miel putând să ajungă și la 50 de kilograme !
Modest și muncitor, Radu Cioroiu are o îndeletnicire pe care o regăsim în tot sudul României, și anume oieritul! Este presedintele cooperativei “Steaua Olteniei” și crește două rase, Lacaune, una originară din nordul Franței, bazată pe lapte în special, iar cealaltă, Suffolk, specializată pe carne. Mieii sunt mai mici, dar potriviți pentru bugetul celor care vor să aibă hrană sănătoasă pentru masa de Paște! Un kilogram de carne de miel la crescători este de 13 de lei, în viu sau 22 de lei tăiat, dar poate varia de la piață la piață.
Cei doi fermieri au găsit deschidere la primărie și au concesionat pășunile pentru ca oile să pască în voie. Mesajul fermierilor din Oltenia se adresează oficialitătilor și spun că își doresc amenajări pastorale pentru toți membrii asociației, vorbim de peste 1300 de membri care au nevoie de pășuni pentru oi.
În plus, proiectul ministrului Daea cu abatoarele mobile pentru sacrificarea oilor pe tot parcursul anului i-ar ajuta foarte mult pe toți fermierii. Carnea de oaie a început să fie din ce în ce mai consumată, astfel că și consumul la nivel național se va mări. Fermierii se mândresc că oile crescute la șes dau lapte și carne mai bună decât cele crescute la munte, iar explicația este una cât se poate de simpla: iarba care “se coace” mai bine la câmpie! Nu doar carnea este valorificată, ci și brânza. În piețele din Segarcea, spre exemplu, un kilogram de brânză de oaie se vinde cu 17 lei.
Fermierii au însă un of, valorificarea lânii nu se face la adevăratul potențial. În timp ce în străinătate este considerată un lux, la noi este la limita subzistenței. Domnul Stancu recunoaște ca mai face troc cu lâna contra sare, dar nu este suficient! Un proiect salvator ar putea veni din domeniul construcțiilor. Folosită încă din antichitate pentru izolare, păturile ar putea să capete alte valențe și să fie folosite de firmele de construcții. Am văzut și noi astfel de eșantioane și ideea este una genială! Trebuie doar să se înființeze centre de colectare a lânii, care să preia ideea și să o transforme într-un proiect de succes. Până atunci, cei doi fermieri sunt exemple că tradiția oieritului poate fi dusă cu mândrie mai departe!
